Un colecționar fabulos din Buhuși

Vreme de șapte ani, buhușeanul a fost plecat în Italia. La întoarcere, întâlnindu-se cu un prieten, a aflat că, demolând o casă, acesta a găsit în tocul unei uși o monedă, o sabie și ziare foarte vechi.
A privit către aceste obiecte și a rămas uimit: moneda, rusească, era bătută în 1734, sabia era foarte veche, ziarele erau… burgheze! De atunci a început să-l mistuie frumos pasiunea de colecționar.

Trei camere mari sunt un fel de depozit pentru obiectele pe care le-a achiziționat. Încă nu și-a sistematizat colecția. Este furat de lumea afacerilor, dar într-o zi va veni și vremea acestei sistematizări…
Colecția sa este diversă și fabuloasă. „Ne-ar trebui, zice interlocutorul, cel puțin trei zile ca să vedem totul”. Are sute de cărți rare. Multe dintre acestea sunt ediții princeps.

Am notat câteva dintre volume: „Poezii”, Eminescu (prefață Titu Maiorescu), 1883; „Balade vesele și triste” (1920, ed. I.) și „Parodii originale” (1921, ed. a II-a), Topârceanu; „Poezii”, Goga (volum publicat la Budapesta, 1905); „Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor” (1908), N. Iorga. Edituri de renume: Viața Românească, H. Steinberg & Fiul, Tipografia Neamului Românesc. „Psaltirea” în chirilică (1763) și „Psaltirea” în limba română (1908) îi sunt lipite de suflet. Din spațiul cultural italian a colecționat cărți rare, precum: „Elementi di Fisica sperimentale” (Napoli, 1882) și „Consultazioni. Morali-Canonide-Liturgiche” (Napoli, 1893).

Tot din Italia a cumpărat dicționare, compendii, manuale, ghiduri de conversație.

Cele mai multe sunt din secolul al XIX-lea. „Dizionario italiano-francese e francese-italiano” (1848) este o bijuterie tipografică. Are primele ediții ale operelor complete pentru Eminescu, Sadoveanu, Preda…Este prezent și Lenin. Ziare interbelice și postbelice, revistele de cultură și sport, cărțile vechi de medicină și filosofie completează această… secțiune.

Colecția numismatică

Este foarte aplaudat și ca numismat. Colecția sa este de-a dreptul impresionantă. Cea mai veche monedă este din 1700. Monezile turcești, din argint, sunt mai greu de datat. Ecaterina a II-a, a Rusiei, zâmbește de pe o monedă din 1780. Monezile spaniole sunt și din 1848. Un papă ne privește sobru de pe o monedă din 1868, iar Mussolini ne scrutează de pe altă monedă.

Alte monede vechi sunt din Germania, Filipine, Israel, România etc.
Medalioane emblematice au „bătute” figuri celebre: Churchill, Elisabeta a II-a, regele Carol, Papa Ioan al II-lea. Nu-i lipsesc niște „falsuri romane din Siracuza”.

Totuși, despre o monedă pe care citim „Caesar”, speră să fie autentică. Într-o zi bună zi va consulta și specialiști.

Medaliile din primul și al doilea război sunt românești și englezești; ca și brevetele militare. Cu brevetele de erou al muncii socialiste și de fruntaș în producție e o altă poveste…

Colecția sa de săbii, pumnale, căști de război ciuruite de gloanțe, stilete, iatagane, cornuri de vânătoare te răvășește. Unele au o vechime de sute de ani. Nu lipsesc celebrele săbii de Toledo și un fel de pumnal dacic.

Un pistol (nefuncțional…) din primul război mondial este de… studiat. Unele dintre aceste piese și-au găsit locul în panoplii, altele așteaptă să se bucure de această onoare.

Nu te plictisești nici dacă ești preocupat de tehnică și știință. Aparate foto foarte vechi, camere nemțești de luat vederi (prima… ediție), aparate radio, casetofoane, pickup-uri foarte vechi, aparatură sportivă/fitness, brichete miniaturale, lanterne și binocluri retro…

Un telefon din primul război are și instrucțiuni interesante: „Atenție! Dușmanul ascultă! La terminarea convorbirii microreceptorul se așează obligatoriu în locașul lui de pe capac!”

Alte colecții

Colecția de ceasuri are ca vedete ceasurile din lemn! Vechi, vechi, vechi!

Ce-am mai văzut? O colecție grozavă de icoane vechi („Nu vreau să vorbim despre ele”). O vioară din prima serie a fabricii „Reghin”. Candelabre vechi. Clopoței, fiare de călcat, pipe, vaze, furculițe, cărți poștale din toată țara, din lume, carnete de… vizite medicale, tablouri originale (dar „și niște falsuri…bune”), fotografii de pe vremea când s-a născut… fotografia, obligațiuni-premieră. Nu lipsește mobilierul vechi. O măsuță și patru scaune tapițate, de exemplu, vechi de peste o sută de ani, sunt adevărate bijuterii ale genului.

Spirit elevat, deschis experiențelor care pot explora trecutul prin varii creații artistice, literare, tehnice etc, tânărul Cezar Constantin Nechifor crede că „peste vreo trei ani ne-am putea întâlni într-un muzeu amenajat”.

Preferă să trăiască discret. Pasiunea sa este cunoscută mai ales prietenilor. Nu vorbește despre valoarea în bani a obiectelor de colecție. A cedat greu și insistențelor noastre de a se… mărturisi prin colecții. Nu vrea să fie fotografiat și, probabil, nu va mai ceda insistențelor altor jurnaliști.

Este mândru de faptul că fiul său se „molipsește” de această pasiune. Cine știe: poate va deveni o tradiție de familie.